Când mincinosul vorbește
N-asculta de vorba lui!
Minciuna te amăgește
Și în mintea ta dospește,
Ca să-ți placă și s-o spui.
Și-atunci, ești în slujba cui?

De-a minciunii punte rea
Tu să nu fii cunoscut.
Să n-o treci în viața ta
De-ți dorești mântuirea!
Când gândești că ai trecut,
Puntea putredă s-a rupt.

Multe vieți moartea desparte
Când se-abate din senin.
Dar multe dus-au departe
Vorbe rele și deșarte.
Două vorbe cu venin
Pot aduce veșnic chin.

Dacă umbli cu minciuna,
Pe mulți oameni vei răni.
Iar pe tine-ntotdeauna
Te va copleși furtuna.
Printre valuri când vei fi
Tu singur te vei nimici.

Fugi de minciună, pe drum,
Te face de râs, de disprețuit.
Ea poate s-ascund-acum
Sub norul ce duce doar fum,
O faptă rea ce-ai săvârșit
Și mâine te-arată necinstit.

Al tău suflet, te silește,
Să se-nalțe nu să scadă!
Adevărul te sfințește
Și de cel rău te ferește,
Dar minciuna te-ntinează
Și de cer te-ndepărtează.

Cinstit să fii totdeauna,
Minciună nu spune la nimeni.
Adevărul să-ți fie întruna
Și ținta, și scopul de-acuma.
Cu cei răi să nu te asemeni,
În totul cu Isus să semeni.
Amin.
(Miercuri, 8 aprilie 2020)